L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă
Cel cu ochii de faiantă?
E un câine zdrenţuros,
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strans din petice,
Să se tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârna
Şi pe ochi, pe nară cârnă,
Şi se-ncurcă se descurcă
Parcă-i strâns din câlţi de furcă.Are însă o ureche,
De pungaş, fară pereche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ
Aşteptând un ceas sau două,
O găina să se ouă,Care cântă cotcodace
Proaspăt oul când îl face
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi pe brânci, târâş, grăpiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
"Unde-i oul?" a-ntrebat
Gospodina, l-a mâncat!"
"Stai niţel că te dezvăţ,
Fără matură şi băţ.
Te învaţă mama minte!"
Şi i-a dat un ou fierbinte,
Dar de cum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.
Cănd se uită la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui:
"S-a făcut a dracului!"
Câţi ca voi
Sus pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit si stau la sfat
- Ia te uită, ma rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!
Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni nu mai e ca noi!
Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi ca voi! Câţi ca voi!
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund prin rămurele-
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină-Dormi în pace!
Între trestii să se culce-
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie-
Noapte bună!
